Inmormantarea

In Ortodoxism moartea inseamna despartirea sufletului de trup. Sfanta Scriptura (Biblia) arata ca atunci cand "omul merge la locasul sau de veci, trupul trebuie sa se intoarca la pamant cum a a fost, iar sufletul sa se intoarca la Dumnezeu Care l-a dat" (Eccleziastul 12, 5-7). Dar, legatura celor morti cu cei vii nu inceteaza, ci ea se mentine prin rugaciune neincetata pe care Biserica o face pentru sufletele raposatilor, pastrand comuniunea de iubire si nadajduind in invierea tuturor la sfarsitul veacurilor.
Moartea unuia dintre crestini, este un prilej de indurerare si de intristare. Cand se intampla decesul, familia trebuie sa anunte preotul parohiei din care decedatul face parte, solicitand slujitorului bisericesc toate informatiile necesare. Preotul este cea mai autorizata persoana la care membrii familiei trebuie sa apeleze. Astfel preotul ia masurile cuvenite pentru a implini cum se cuvine slujbele de pomenire si inmormantare. Impreuna cu preotul se fixeaza data si ora inmormantarii . Clopotarul bisericii va trage clopotul bisericii, "pentru a vesti si celorlalti membri ai parohiei ca unul dintre ei a plecat pe calea vesniciei, indemnandu-i sa se roage pentru acesta".
Decedatul este pastrat acasa pana la inmormantare. Trupul mortului este spalat (scaldat) cu apa curata, este imbracat apoi cu haine noi si curate si este pus pe o masa acoperita cu cearceafuri albe si coverturi (procovita), cu privirea spre rasarit (intrucat de acolo va veni Hristos la invierea tuturor). Sub cap i se pun de o parte si de alta cate un prosop cusut (masai), apoi o perna alba. Mainile ii sunt incrucisate pe piept, pe care se aseaza o batista, iar pe batista se aseaza o lumanare in forma de cruce (semnul crestinatatii), iar pe cruce o moneda de metal. Trupul e acoperit apoi cu o panza alba (procou), aratand ca raposatul se afla sub acoperamantul lui Hristos. La capul mortului se aseaza o lampa electrica (inainte se puneau lumanari) care sta tot timpul aprinsa. La intrarea in camera in care este asezat decedatul sta o lumanare aprinsa, de la care rudele si cunoscutii care vin pana la inmormantare cu lumanari, aprind lumanarile rostind rugaciunea scurta "Dumnezeu sa-l ( s-o) ierte!". Cu lumanarea arinsa se apropie de mort, il ocolesc de trei ori si isi fac Semnul Crucii.
Lumanarile si lampile aprinse simbolizeaza candelele aprinse, ori lumina faptelor bune cu care crestinul va intampina pe Hristos la Judecata de Apoi. Lumanarea este si calauza sufletului pe calea spre vesnicie, risipind intunericul mortii si apropiindu-se de Hristos Care a spus: "Eu sunt Lumina lumii. Cel ce Imi urmeaza Mie nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii" (Evanghelia dupa Ioan 8, 12).
In cazul in care decedatul este tanar, deasupra usii de la intrarea in casa se aseaza o panza de doliu (de culoare neagra) care ramane acolo pana la pomenirea de 40 de zile, sau mai tarziu.

Priveghiul (Pazitul)

In ziua in care mortul este asezat pe masa, preotul este chemat de familie pentru a-l citi (savarsi slujba "stalpilor" sau cina). Aceasta slujba este o rugaciune scurta pentru sufletul celui raposat, la care se adauga citirea unor carti din cele patru Evanghelii. Pentru aceasta, se pregatesc din vreme cadelnita in care se aprinde carbune si se pune tamaie. Decedatul este pastrat acasa timp de 2-3 zile, intre timp facandu-se pregatirile de inmormantare. In aceste zile, o persoana din casa trebuie dimineata, la pranz si seara sa" tamaie" decedatul. Pe un vatrai se aseaza carbuni aprinsi si tamaie si ocoleste mortul de trei ori, facandu-si in acelasi timp si Semnul Crucii. Tot in aceste zile mortul nu se v-a lasa nici o clipa singur. Cel putin o persoana trebuie sa fie prezenta in camera in care acesta se pastreaza. Aceasta perioada de veghere a mortului pana la inmormantare se numeste priveghi sau pazit. Toate persoanele care zaresc mortul trebuie sa spuna "Dumnezeu sa-l (s-o) ierte". Persoanelor care vin la priveghi le sunt oferite de catre gazda prjituri si bautura. Unele persoane mai apropiate (de obicei femei) "se canta" . Acest cantec este da fapt un cantec de durere si tristete. Aceste cantece jalnice sunt compuse pe moment si arata aspecte din viata decedatului.

Inmormantarea

In ziua inmormantarii, mortul este asezat in sicriu. Sicriul este pregatit in felul urmator: in fundul sicriului se pune un cearceaf, apoi o covertura, la cap se pune un prosop cusut si o perna.
Dupa ce mortul este asezat in sicriu, se impatura panza alba cu care a fost acoperit mortul si se aseaza pe picioarele mortului. In sicriu se pune o punga in care se aseaza 40 de monede, seminte si un colac (semnificand faptul ca decedatul este asigurat cu cele necesare pana la pomana de 40 de zile, semintele simbolizand faptul reinvierii).
La ora stabilita cu preotul , rudele apropiate se aduna in camera, iar patru barbati scot sicriul in curtea casei. Aici asteapta preotul si invitatii la inmormantare. O persoana mai apropiata este insarcinata cu ducerea crucii,care se aseaza la cimitir la capul mortului. Pe cruce sta scris numele, data nasterii si data decesului, si o coronita de flori. Cateva persoane sunt insarcinate cu ducerea steagurilor bisericesti si a coroanelor. Preotului si persoanelor invitate la inmormantare le sunt daruite prosoape de fata si lumanari (mari si mici). Pesoanelor neinvitate la inmormantare, dar care sunt prezente in fata casei raposatului le sunt oferite lumanari mici. In curte preotul face o slujba mica in memoria raposatului. La parasirea casei incep sa bata clopotele la biserica. Clopotele bat din sfert in sfert de ora pana la ingropare, apoi inceteaza sa mai bata. Apoi se organizeaza procesiunea de inmormantare, care ramane aceeasi pana la cimitir. Convoiul mortuar se aranjeaza astfel: in frunte merg persoanele cu coroanele, apoi cele cu steaguri, dupa aceea preotul si cantaretii, apoi raposatul inconjurat de familie, apoi persoana care duce crucea si doua persoane care duc capacul sicriului (coparsau), apoi cateva persoane care sunt insarcinate cu ducerea pomenei (cosuri umplute cu colaci si tuica). Pe drum, pana la biserica si apoi pana la cimitir, se canta "Sfinte Dumnezeule" de catre cor de credinciosi, sub conducerea preotului. Convoiul se opreste din cand in cand si preotul face molivda (ectenia) raposatului. Aceste molivde sunt platite preotului de catre familie sau persoane apropiate decedatului. De acasa raposatul este condus intai la biserica, unde i se face o slujba, iar apoi la cimitir. In fata cimitirului se mai face o mica slujba de pomenire, iar apoi se intra in cimitir. In fata gropii se mai face o ultima citire (ectenie) si se canta "Vesnica pomenire", iar persoanele apropiate saruta pentru ultima data raposatul (isi iau ramas bun), apoi preotul incheie ritualul inmormantarii prin ungerea mortului cu vin (aruncand in forma de cruce vin dintr-o sticla) si binecuvantarea darurilor care se impart la cimitir (pomana). Apoi raposatul este acoperit cu panza alba (procoul) si se aseaza capacul sicriului. Patru persoane (de obicei barbati) tin doua fringhii, pe care se aseaza sicriul, iar apoi este coborat incet in groapa. Dupa ce sicriul a fost asezat in groapa, preotul arunca un pumn de pamant peste sicriu, acoperirea sicriului facandu-se apoi de cateva persoane insarcinate de familie. Dupa ce sicriul a fost acoperit complet cu pamant si crucea a fost asezata la capul mormantului, se imparte "pomana" . Persoanelor care au fost invitate la inmormantare le sunt oferite peste mormantul raposatului un colac (cap) in care este pusa o moneda. La primirea colacului fiecare trebuie sa spuna "Dumnezeu sa primeasca" sau "Bodaprost".
La iesirea din cimitir, tuturor persoanelor le sunt oferite tuica. Preotul si persoanele invitate la inmormantare merg apoi la casa raposatului, unde le sunt oferite supa, sarmale, friptura, prajitura si bautura . Pe fiecare farfurie sunt asezati doi colaci, o bomboana, o bucata de branza si o lumanare (pe care fiecare le ia acasa la plecare). Inainte de masa, preotul citeste pomana iar apoi se mananca. Persoanele aflate la masa spun in loc de "Norc" , "Dumnezeu sa-l
(s-o) ierte". Preotului ii este daruit un cos cu sarmale, friptura, tuica, prajitura, 2 colaci mici, unul mare si lumanare.

 

Slobozitul apei si Cele noua muieri

In prima zi dupa inmormantare are loc prima pomana, numita si "Cele noua muieri". Rudele si persoanele apropiate sunt invitate la casa raposatului. Intai se face "slobozitul apei" (foto), la care participa rudele apropiate. Acestea merg impreuna cu familia raposatului deasupra satului, iar pe malul paraului are loc slobozitul apei. In cosuri sunt pregatite pungi cu pomana (colac, branza, lumanare, prajitura si o cana). Pe marginea paraului se intinde o fata de masa alba si se aseaza pungile cu pomana. Se aprind apoi lumanarile de la iesirea sufletului si se ocoleste de trei ori. Se umple o galeata cu apa din parau si se strecura printr-un prosop. In apa paraului se arunca cateva monede. Cu apa strecurata sunt umplute canile. O persoana din familie numeste apoi pomana, inmanand fiecaruia cate o punga deja pregatita, o cana plina cu apa (din care persoana respectiva trebuie sa guste, apoi o arunca). Persoana care inmaneaza punga spune "Sa-i fie de pomana", iar cel care primeste spune "Dumnezeu sa primeasca" sau "Bodaprost". La terminare o persoana din familie aprinde o lumanare in forma de cruce si o lasa pe apa.
Invitatii la pomana asteapta la casa raposatului pana familia vine de la "slobozitul apei". Apoi se aseaza pomana (colaci mari, colaci mici, lumanari, branza, prajitura si bautura) in cosuri impletite. Noua femei alcatuiesc grupul de cantarete, care pe parcursul drumului pana la cimitir dedica raposatului cateva cantece jalnice. Aceste cantece se numesc si "Zorile"si sunt compuse de catre o persoana cu experienta in acest domeniu, indicand evenimente din viata raposatului. Aceasta persoana canta cate un vers, corul repetandu-l. La cimitir se intinde peste mormant o fata de masa alba, peste care se aseaza cosurile cu pomana. Grupul de cantarete canta in continuare "Zorile". La terminare se ofera celor prezenti prajituri si bautura.
O persoana din familie ofera fiecaruia peste mormant pomana. Persoana care ofera spune "Sa-i fie de pomana", iar cele care primesc spun "Dumnezeu sa primeasca" sau "Bodaprost".
Apoi merg cu totii la casa raposatului si se aseaza la masa. Inainte de masa se aprinde lumanarea de la iesirea sufletului si se inmaneaza fiecarei persoana aflate la masa, facand inconjurul mesei de trei ori, fiecare zicand "Dumnezeu sa primeasca". O persoana spune "Tatal nostru", dupa care se incepe cu masa. La masa sunt oferita supa, sarmale, friptura, prajitura si bautura. La plecare fiecare primeste doi colaci mici, o bucata de branza si o lumanare.

 

Pomenile de 40 de zile, de jumatate de an si de un an

La fel ca si la "Cele noua muieri", la 40 de zile, la jumatate de an si la un an de la inmormantare se fac pomeni. Ritualul pomenii este acelasi. La fiecare pomana este invitat preotul, care binecuvanteaza pomana, si rudele raposatului.

 

Zorile - scrise in 2002 de Ana Ciortan (a lui Cristoni) in etate de 80 de ani

Zorile de dimineata Gheorghe si iar Gheorghe Buna dimineata Gatasi cu viata Iar de-a dumitale, Te rog de iertare De vreo suparare Ca de-acum 'nainte Nu mai vii 'napoi Sa vorbesti cu noi Gheorghe si iar Gheorghe Ia iesi pana afara Zorii se revarsara Cocosii cantara Toti se desteptara Numa' dumitale Esti gata de plecare La gradina mare Sa iei seama bine, Cand vei ajungea La o fantana E o maica batrana Cu brau de lana Cu bastonu'n mana Ii o maica sfanta De ea mi te roaga Calea sa-ti arate La drum sa te-ndrepte Pe calea curata Cu flori semanata Sa nu zabovesti Sa mi te grabesti Ca sa ajungi mai iute La mesele-ntinse La faclii aprinse In frumoasa lume Cum in carte spune Ca lumea de pe-aci E umbra si vis Sa nu zabovesti De guler te tragi Mana-n san s-o bagi Colacul sa-l scoti Si cu banii toti Gheorghe si iar Gheorghe La drum vei pleca Si vei ajungea La un mos batran Barba pan' la san E Haranghel Meila Cu Maica Marie La masa si scrie Scrie vii si morti Si pe noi pe toti Roaga-l sa te scrie Cu noi ai vii Hartia s-a umplut Condeiul s-a rupt Cerneala s-a varsat Sufletul a zburat Sus la imparatie La a noastra mosie Toate le lasam Si de-aici plecam Zorile cand pleaca sa se faca groapa Gheorghe si iar Gheorghe Scoala mereor Si iesi in obor Vezi cum se grabesc Si toti te schilesc Casnicii tai or umblat Si nu te-or aflat Plat necumparat Si or alergat, La neamuri prin sat, Noua maistorei Or venit si ei Cu noua lopece Cu noua sapoane Pregatiti sa plece Cascioara sa-ti faca Ca de ce-ai avut Nu ti-o mai placut Roagate de ei, De cei maistorei Sa nu se grabeasca Casa s-o zideasca Usita sa-ti lasa Sa mai vii pe-acasa Sa-ti lase feresti Doruri sa primesti Copii si nepoti Ca ti-e dor de toti Si sa vina-n pamant Aburel de vant Si-o raza de soare Si-un picut de ploaie.

Zorile cand se duce mortul la cimitir Gheorghe si iar Gheorghe Pe drumul care-ai plecat Ii drum tare intunecat De multe lacrimi udat De toata lumea din sat Ai plecat tot mereor La gradina cu mult dor, Si gradina-i tare mare Da' ea posta nu are Si n-are nici telefon Sa vorbesti cand ti-o fi dor Or plecat cam multi din sat S-or dus juni si fete mari Si s-or dus si oameni tari Si neveste tinerele Si-or ramas saraci de ele. Cat pe lume ai trait Multe dealuri le-ai suit Pe toate le-ai coborat Dar pe care-l sui acuma Nu-l mai cobori cat ii lumea De-astea ganduri nu ti-or dat De moarte te-ai fi rugat Sa te lase sa traiesti Nepoteii sa ti-i cresti Dar moartea-i pacatoasa De nimeni nu-i miloasa Dar nici moartea nu-i de vis Moartea, Dumnezeu o mana, Si ea are scris in carte, La care casa s-abate. Dumnezeu te ierte, Ca noi te iertam Dar ne pare rau Dupa omenie Dupa vrednicie. Zorile cand se baga mortul in groapa Pamante, pamante, De astazi inainte Tu-mi vei fi parinte, Ca spatele mele-s in bratele tale. Dar sa nu grabesti sa ma putrezesti Te lasa, te lasa, Salcie pletoasa, Sa saruti pamantul Sa umbresti mormantul Sa nu se gabeasca Sa ma putrezeasca. Pamant, pamancior, Lasa-te usor Pe al meu coparseu Sa nu-mi fie greu Roaga-te de ei Sa nu se grabeasca Casa s-o zideasca Usita sa-ti lase Sa mai vii pe-acasa Sa-ti lase feresti Pe noi sa ne privesti. Zorile:Cele 9 femei (Maine zi, dupa inmormantare) Gheorghe si iar Gheorghe Casnicii tai, cand s-or sculat, Ei mi te-au aflat Si-atunci or aciucat La neamuri prin sat, De noi s-or rugat Facem cum putem Si sa te cautam Urma ti-am luat Tot pe deal in sus Si-aici am ajuns Ti-am aflat mormantul Vorbim cu pamantul Dar o nu vorbesti Sa ne povestesti Cum te-ai odihnit Sub negru pamant O te-ai intalnit Cu cine-ai dorit Buni de parinciori De ei ti-o fost dor Ei te-or fi sfagit De ce te-ai grabit Si-aici ai venit Noi, iar ne rugam Ca sa mergi cu noi, Acasa-napoi Unde ai muncit Si mult ai trudit Si le-ai parasit Ca frumos, te asteapta Cu mesele-ntinse Lumanari aprinse Cu bucate calde Cu schimburi spalate Si cu apa-n vadra, Ca sa mi te speli pe fata, Pe brate Pe maini, pana-n coatce De sudori de moarte.