|
        

|
Pastele
- HRISTOS
A INVIAT!
Sarbatoarea
incepe de fapt cu Duminica Floriilor, cand se sarbatoreste intrarea lui
Iisus in Ierusalim. Saptamana Mare are menirea impartasirii chinurilor
lui Iisus. In aceasta saptamana se termina postul de 40 de zile. In ziua
de Joi a Saptamanii Mari clopotele inceteaza sa mai bata, vor mai bate
doar in Sambata Mare. Aceasta zi este totodata si inceputul chinurilor
Mantuitorului. Vinerea este ziua rastignirii lui Cristos, cea mai mare
zi de post. Ziua de vineri era considerata mereu zi fara noroc. In aceasta
zi nu se practicau muncile legate de cultivarea pamantului, nu se aprindea
foc si nu se cocea paine. Sambata se termina postul de 40 de zile si clopotele
incep sa bata din nou. Cel mai important moment al zilei este sfintirea
apei botezatoare la biserica. Seara , toata familia merge la biserica
pentru a asculta slujba de Inviere . Fiecare are in mina o lumanare cu
care vor lua „lumina" de la lumanarile preotilor. Dupa aceea vor ciocni
ouale vopsite spunand „Hristos a inviat !" si vor raspunde „Adevarat
a inviat !". Duminica crestinii merg la biserica, apoi se intorc acasa
si se aseaza la masa pentru a consuma mancarurile traditionale : oua vopsite,
drob de miel si pasca. Mielul este considerat simbolul lui Hristos.
Invierea
Invierea Mantuitorului, al carei imn - Troparul Pastilor
- este cel mai triumfal pe care l-a cantat si l-a auzit vreodata neamul
omenesc, creeaza in noi, crestinii, o stare sufleteasca ce nu se poate
compara cu nici una din cele prin care trec oamenii. Ea este efectul unei
usurari, unei bucurii, unei increderi si unei nadejdi, pe care n-o poate
produce in om, nici un alt fapt, nici un alt sentiment, nici o schimbare,
nici o emotie din cele ce pot incerca sufletul nostru. Aceasta bucurie
pascala este indeosebi caracteristica Bisericii Ortodoxe. Nici una din
celelalte Biserici nu simte si nu exprima cu bogatia si harul imnografic
semnificatiile, puterea si binecuvantarea Invierii lui Hristos. Imnul
Invierii este un strigat de triumf si de bucurie care ne ridica pana la
cer, este o stare sufleteasca unica si incomparabila, este privilegiul
si fericirea noastra de crestini! Moartea si Invierea lui Cristos ne-au
asigurat pentru totdeauna intelegerea, puterea si triumful crestinismului
in lume. Prin Invierea Sa din morti, Iisus Cristos a inviat pentru toti
oamenii si pentru totdeauna, suferinta si moartea, batjocura si necredinta,
ipocrizia si oprobiul care au fost aruncate asupra Numelui si lucrarii
Lui in lume, pe care El a vrut s-o mantuie si s-o lumineze, s-au prabusit.
In Moartea Lui sta mantuirea noastra, in Invierea Lui sta biruinta noastra.
Cu fiecare cantare pascala si cu fiecare salut pascal "Hristos a Inviat!",
adeverim, marturisim si traim marele Lui Cuvant dumnezeiesc: "In lume
necazuri veti avea, dar indrazniti, Eu am biruit lumea" (Ioan 16,33).
In aceasta biruinta credem si izbandim, cantand imnul triumfului crestin:
HRISTOS A INVIAT!
Ouale
rosii
Dar de ce oua rosii de Pasti ? Legendele crestine leaga
simbolul oualelor rosii de patimile lui Iisus. Rastignirea si învierea
reprezinta reînvierea naturii primavara. Oul, el însusi purtator de viata,
devine un simbol al regenerarii, al purificarii si al vesniciei. Legenda
spune ca atunci când Iisus a fost batut cu pietre, acestea atingându-l
s-au transformat în oua rosii. O alta traditie afirma ca Sf.Maria, venind
sa-si vada Fiul rastignit, i-a adus oua, care s-au însângerat sub cruce.
Alta legenda afirma ca dupa ce Iisus a fost rastignit, carturarii saducei
si rabinii farisei au facut un ospat de bucurie. Unul dintre ei a spus:
"Când va învia cocosul pe care-l mâncam si ouale fierte vor deveni rosii,
atunci va învia si Iisus". Nici nu si-a terminat spusele si ouale s-au
si facut rosii, iar cocosul a început sa bata din aripi. Culoarea rosie
este simbol al focului purificator. O credinta din Bucovina afirma ca
oul rosu este aparator de diavol. Alta poveste a oualelor rosii: "Sase
surori maritate au vrut sa ucida pe a saptea sora a lor, care facea ochi
dulci celor sase cumnati ai sai. Pietrele însa cu care au cautat sa arunce
într-însa s-au colorat în diferite chipuri. Sora aceasta a ramas neucisa,
dar în aceasta amintire poporul a început sa coloreze ouale în duminica
Pastilor, când s-a întâmplat aceasta". Una dintre cele mai vechi marturii
privind ouale colorate de la români este a secretarului florentin al lui
Constantin Brâncoveanu, Antonio Maria del Chiaro, care, pe la 1700, se
minuna de culoarea aurie a oualelor vopsite de la Curtea domnitorului
muntean. Mai demult, ouale erau vopsite în culori vegetale, astazi se
folosesc mai mult cele sintetice, chimice. Culorile vegetale erau preparate
dupa retete stravechi, transmise din generatie în generatie, cu o mare
varietate de procedee si tehnici. Plantele, în functie de momentul când
erau recoltate, de timpul de uscare sau de modul în care erau combinate,
ofereau o gama extrem de variata de nuante. Ouale sunt simbolul Divinitatii
primordiale care de Pasti sunt „ciocnite", adica jertfite, sacrificate
si mancate sacramental.
Vopsitul
oualor la Luncavita se face inca dupa retete stravechi, intrebuintand
culori vegetale. Ouale rosii se vopsesc folosind o solutie de coji de
ceapa. Ouale galbene se vopsesc folosind o solutie de frunza de nuca.
Ouale se fierb pe foc mic. Nuanta depinde de timpul de vopsire.
Sarbatorirea
Pastelui la Luncavita
La Joia
Mare (ziua de joi inainte de Pasti), fiecare familie merge la cimitir.
Invierea
lui Cristos este un moment de bucurie si usurare. Cele trei zile de Pasti
sunt sarbatorite la Luncavita din plin. Pastele este un motiv de intrunire
a familiei. Specific in aceasta zona este "Mersul cu colacul".
In prima zi de Pasti, copiii sunt trimisi de familie cu daruri la rudele
apropiate sau la nevoiasi. Se daruiesc oua vopsite, colaci, branza, carnati
si prajituri. Copiii primesc la randul lor, daruri de la rude, in general
colaci, dulciuri, bani si oua vopsite. Cele trei seri de Pasti sunt sarbatorite
impreuna. La caminul cultural se organizeaza un bal, la care participa
toti locuitorii comunei. Se poate asculta si dansa muzica populara banateana.
|